Raportat la veacul anterior,secolul al XIX-lea a fost perceput de catre contemporani ca o epoca de renastere a Romaniei.Modernizarea civilizatiei,a vietii cotidiene si a mentalitatilor populatiei urbane au reprezentat aspecte principale ale procesului de europenizare a societatii romanesti din aceasta perioada.

  Habitatul si viata sociala

  Conditiile de locuit ale boierimii si ale claselor de mijloc au fost afectate de patrunderea noilor forme de civilizatie si confort.Arhitectura urbana a cunoscut o inflorire constanta in secolul al XIX-lea.Toate marile orase au fost dotate acum cu primarii,licee,gari,teatre,cazarmi,tribunale,ceea ce a presupus un efort constructiv urias din partea societatii.

  Viata sociala a orasenilor presupunea frecventarea teatrului,vizite reciproce dupa-amiaza sau seara, baluri si receptii,pentru inalta societate.Clasa mijlocie prefera spectacolele de revista sau chiar atractiile de balci, din targul Mosilor,iar localurile frecventate erau berariile si cafenelele,unde se discuta politica.Boierii calatoreau des in strainatate,si mai ales la Paris.Vacante placute se puteau petrece si la Sinaia,unde se retragea vara insasi familia regala.

  In mediul rural insa,majoritatea locuitorilor traiau in conditii indepartate de civilizatia moderna.Salariile, precum si fondurile din bugetul statului,destinate cheltuielilor publice,nu ajungeau aproape deloc in lumea rurala.

  Alimentatia

  Documentele si imaginile din epoca arata o abundenta alimentara in pietele publice.Hrana era foarte ieftina pentru cei care traiau la orase din salarii.Puterea de cumparare a orasenilor era ridicata.Taranii,in shimb, care nu beneficiau de salarii,traiau din produsele propriei gospodarii.Alimentatia lor era monotona, preponderent vegetala,se baza pe porumb.Porcul se taia la Craciun si se consuma in scurta vreme,iar pasarile,de sarbatori si in cate o duminica,ceea ce ducea la un consum de carne foarte redus.Alimentatia precara,inrautatita si de diminuarea numarului de vite de lapte pe care le putea creste un taran,a favorizat raspandirea unor boli periculoase,cum erau pelagra si tuberculoza.In 1906,in satele din Romania nu existau decat 215 medici platiti de catre stat.

  Educatia si intelectualii

  Invatamantul a primit o baza legislativa solida prin Legea Instructiunii Publice,adoptata in 1864,sub regimul lui Cuza.In 1860 si 1864 au fost infiintate primele universitati romanesti,la Iasi si la Bucuresti.In 1918,invatamantul primar cuprindea 5000 de scoli,in care invatau aproape 500 000 de copii.Cele mai multe scoli au fost infiintate in timpul ministrului liberal al Instructiunii,Spiru Haret.Corpul profesoral era numeros si,in general,bine pregatit.Totusi,analfabetismul ramanea foarte raspandit.In 1914,60 % din populatia Romaniei nu stia carte.

  Intelectualii jucau un rol extrem de influent in politica si in cultura.In 1866 se infiinteaza Societatea Literara,devenita in 1879 Academia Romana.Carturarii reuniti aici vor elabora dictionare si lucrari istorice, vor incuraja creatia stiintifica autohtona.

  Numarul ziarelor si a revistelor culturale a crescut mult in a doua jumatate a veacului.Presa romaneasca avea o libertate de exprimare deplina,garantata prin Constitutie.Numarul publicatiilor periodice a ajuns la peste 2 000 de titluri,la inceputul secolului XX.Gazete cum erau “Universul” sau “Dimineata” inregistrau tiraje de zeci de mii de exemplare.In 1912,romanii expediau peste granita circa 8 milioane de scrisori si primeau circa 7 milioane.Raportate la numarul locuitorilor,aceste cifre vadesc o deosebita dispozitie spre deschidere si comunicare.

  Romania veche aparea in jurul anului 1900 ca o tara a contrastelor:lux rafinat si occidentalizare la nivelul elitelor,trai in curs de modernizare,cu mosteniri orientale,la nivelul claselor de mijoc,saracie aproape medievala in lumea satelor.

Populatia

  In a doua jumatate a secolului al XIX-lea,populatia Romaniei a inregistrat cresteri importante.Acest proces nu era insa uniform si constant.La inceputul anilor ’70,de exemplu,populatia a scazut din cauza unei secete puternice si a unor recolte mai slabe.Populatia Moldovei inregistreaza cresteri mai lente decat cea din Muntenia.In ceea ce priveste structura etnica si religioasa,minoritati importante alcatuiau evreii si romii (tiganii).Dupa 1878,se adaugau musulmanii turco-tatari din Dobrogea.

  Economia

  Baza economiei a continuat sa fie agricultura.Ea avea un caracter preponderent cerealier.Graul,cultivat pentru export,va trece acum inaintea porumbului,ca principala planta cultivata.

  Relatiile agrare vor suferi schimbari dupa reforma intreprinsa de Cuza in 1864.Taranii sunt improprietariti pe loturile de pamant pe care le detineau inainte in calitate de clacasi.In acest fel,ei nu mai datorau prestatii boierilor,dar ramaneau aceeasi tarani saraci,deoarece proprietatile lor erau mici si slab productive.Neavand pamant suficient ca sa isi poata intretine familia,taranii se vedeau nevoiti sa lucreze in plus,pe pamantul boierilor,in schimbul unei mici plati in produse.Cresterea populatiei va agrava si ea situatia taranimii.

  In 1907 izbucnea o rascoala taraneasca de tip medieval,ultima manifestare de acest gen dintr-un stat european.Distrugerile infaptuite de tarani au obligat autoritatile sa intervina militar pentru restabilirea ordinii,ceea ce a provocat numeroase victime.Rascoala arata cat de fragil era procesul de modernizare din Romania.In 1913,liberalii introduc in programul lor ideea improprietaririi taranilor,prin redistribuirea de catre stat a unei parti din marea proprietate particulara.Aceasta noua reforma se va realiza dupa razboi,in 1921.

  Industria a facut pasi lenti in aceasta perioada.Se exploata petrolul,se prelucrau produsele agricole si se realizau numeroase lucrari publice,cai ferate,porturi,cladiri moderne in orase.Legislatia protectionista liberala a favorizat dezvoltarea industriala.

  Mediile sociale

  In mod formal,clasa boierilor disparuse,datorita abolirii rangurilor boieresti in 1858.Dar ea ramanea principala forta economica a tarii,precum si elita politica si culturala.Pentru a exploata mosiile le arendau unor intreprinzatori (arendasi) care formau o elita in lumea satului.

  Taranimea era clasa cea mai numeroasa.Spre deosebire de tarile europene occidentale,in randurile ei nu s-a dezvoltat o clasa prospera de mici proprietari independenti.Conditiile de trai si modul de gandire al taranilor,care nu se schimbasera mult din Evul Mediu,precum si lipsa lor de implicare in viata publica faceau din acestia o categorie atinsa foarte putin de modernizare.

  O importanta ascensiune a avut in aceasta perioada clasa de mijloc urbana,alcatuita din functionari, intelectuali,comercianti si mici intreprinzatori.Membrii ei aveau drept de vot,o slujba si o locuinta in orase, citeau gazete si se interesau de viata publica.Procesul de modernizare a Romaniei i s-a datorat in cea mai mare masura.

  Muncitorii,dintre care cei mai multi erau necalificati,aveau o pondere mai redusa in randul populatie urbane.Numarul lor creste insa,pe masura dezvoltarii industriei.

  Confruntat cu procesul modernizarii,clerul ortodox a suferit o drastica modificare de statut,fiind inlaturat din activitatea politica si subordonat autoritatilor laice centrale.El nu se va mai ridica din aceasta stare de subordonare fata de puterea laica,ceea ce va afecta capacitatea societatii de a-si impune opiniile in fata statului.

  Economia si societatea romaneasca au inaintat in aceasta perioada catre forme moderne.In acelasi timp,au persistat numeroase caracteristici ale unei tari subdezvoltate.Dar principalul instrument al modernizarii nu a fost societatea,in ansamblul ei,ci statul,care a impus,prin reformele sale,cele mai multe schimbari.

  Ca o reactie la procesul de modernizare,care a dislocat valorile traditionale,s-au nascut curentele ideologice ale samanatorismului si poporanismului.Ele sunt considerate curente neoromantice,deoarece idealizau trecutul,natiunea si viata rurala,la fel cum facusera romanticii din prima jumatate a veacului.

  Samanatorismul era organizat in jurul revistei “Samanatorul”,condusa de Nicolae Iorga.El promova valorile lumii rurale,pe care le considera amenintate.Curentul poporanist,organizat in jurul revistei “Viata Romaneasca”si ilustrat de Garabet Ibraileanu si Constantin Stere,a militat pentru o arta inspirata din specificul national,dar incadrata organic in randul valorilor culturale europene.

Samanatorismul

  Samanatoristii considerau ca Romania a deviat de pe o cale gresita,nepotrivita experientei sale istorice.Ei criticau capitalismul,considerandu-l o implantare nefireasca pentru o societate traditionala,supusa altor legi economice si sociale.Spre deosebire de alti teoreticieni anticapitalisti,samanatoristii nu au oferit solutii concrete problemelor presante ale Romaniei moderne,marginandu-se sa critice evolutia acesteia.

  Ei glorificau institutiile trecutului,dar nu credeau ca acestea puteau fi refacute;criticau realizarile generatiei de la 1848 si sistemul politic creat in 1866,dar nu pledau pentru inlaturarea lor.Ei militau pentru o imbunatatire generala a vietii publice si pentru curatenia ei morala.Acest obiectiv putea fi atins,spuneau semanatoristii,prin raspandirea culturii nationale in randurile populatiei.Toate acestea urmau sa se infaptuiasca lent,deoarece dezvoltarea sociala era conceputa ca un proces evolutiv.Ca aparatori ai idealurilor nationale,ei credeau in armonia sociala dintre tarani si mosieri.

  Nicolae Iorga,principalul animator al samanatorismului,considera ca doar satul este pastratorul autentic al vietii romanesti.Desi Iorga era un spirit luminat,format la scoala marilor curente de gandire europene,ideile sale ii faceau pe multi sa creada ca,in Romania,doar ceea ce este romanesc si taranesc are valoare.Orasul era considerat un simbol al raului,iar civilizatia moderna era aspru criticata,exagerandu-se aspectele negative si ignorandu-se avantajele sale.

  Poporanismul

  Si poporanistii puneau accentul principal pe lumea rurala.Dar ei nu pledau pentru pastrarea civilizatiei rurale.asa cum se prezenta ea atunci,si nici nu idealizau trecutul,ca semanatoristii,ci doreau modernizarea satului romanesc.

  Poporanistii preluasera din Rusia ideea ca modelul de dezvoltare a Europei Occidentale nu era singurul valabil.Ei doreau evitarea capitalismului si modernizarea pe o cale diferita.In consecinta,Romania trebuia sa ramana o tara agrara.Stere,principalul ideolog poporanist,nu respingea industria in intregime,dar pleda pentru o industrie care sa serveasca nevoile taranimii,un fel de anexa a agriculturii.Modelul propus era organizarea taranimii in cooperative rurale.

  Desi ambele curente respingeau capitalismul,poporanistii si samanatoristii aveau idei diferite cu privire la relatia Romaniei cu Europa.Samanatoristii puneau accentul pe dezvoltarea valorilor autohtone,in timp ce poporanistii se aratau mai deschisi dialogului cu valorile europene.O alta diferenta era aceea ca poporanistii concepeau dezvoltarea mai ales in termeni economici,spre deosebire de samanatoristi,care acordau intaietate culturii.Dupa Primul Razboi Mondial,poporanismul va fi continuat de ideologia agrariana a taranismului,care venea cu viziunea unui “stat taranesc”.

  Popularitatea deosebita de care s-au bucurat aceste curente evidentiaza un fenomen curios.Desi Romania era in plin proces de modernizare,urbanizare si industrializare,sub conducerea politica a liberalilor,ideile impartasite de majoritatea oamenilor de cultura intretineau o atmosfera ostila acestei evolutii,apropiata de gandirea conservatoare.Teama de modernizare,resimtita de societate inca preponderent agrara,explica aceasta situatie.

  Conservatorismul:doctrina si program

  Modelul de dezvoltare propus de liberali,care preconiza o modernizare rapida,prin industrializare si urbanizare,a provocat o reactie puternica din partea conservatorilor.O doctrina conservatoare incepe sa se contureze in ultimul sfert al secolului al XIX-lea,in momentul in care diferitele grupari conservatoare se reunesc,formand in anul 180 Partidul Conservator.

  Viziunea asupra dezvoltarii Romaniei

   Argumentele conservatoare erau diverse,ei folosind idei si teorii inspirate de curente de gandire precum romantismul si nationalismul.Conservatorii proveneau de la ideea ca societatea seamana cu un organism viu.In consecinta,ea trebuie sa aiba o dezvoltare lenta,armonioasa,organica.Societatea nu poate fi bruscata prin reforme rapide,cum doresc liberalii,ci este nevoie de o politica a pasilor marunti.

  In cristalizarea doctrinei conservatoare,un rol deosebit l-au avut junimistii,prin elaborarea teoriei “formei fara fond”.Forma reprezenta institutiile culturale si politice create dupa model occidental,iar fondul se referea la conditiile istorice ale societatii romanesti din acea vreme.Junimistii se temeau ca noile “forme” aduse din Occident urmau sa distruga specificul cultural si national al poporului roman,traditiile si valorile romanesti.

  Conservatorii apreciau ca fondul Romaniei este reprezentat cel mai bine de marii proprietari de pamanturi, cei care detineau si creau toata avutia tarii,impreuna cu taranii care lucrau pe mosiile lor.De aceea,ei sustineau in plan politic interesele marilor mosieri si ale categoriilor legate de economia agrara,mediile sociale pe care le reprezentau in plan politic.In ciuda unui lent progres inregistrat in secolul al XIX-lea, agricultura romaneasca era dominata tot de marile exploatari agricole traditionale.Capitalismul,capabil sa imbunatateasca agricultura prin investitii,ajunsese prea putin in lumea rurala.

  Considerandu-se pastratori ai vechii traditii boieresti,conservatorii erau impotriva largirii drepturilor politice.Ei se opuneau intotdeauna modificarii Constitutiei.Cu toate acestea,s-au aratat deschisi spre dialog si compromisuri,acceptand,pana la urma,modificarile initiate de liberali.

  Increzatori in valoarea institutiilor traditionale,ei au fost adeptii unei monarhii puternice,care sa le apere interesele,precum si stabilitatea generala a statului si a societatii.Dar cand erau in opozitie,militau si ei pentru democratizarea vietii publice si descentralizarea administratiei,pentru a slabi puterea guvernelor liberale.

  Idei economice si sociale

  Conservatorii nu credeau in necesitatea absoluta a industrializarii tarii.Pentru ei,rolul principal in economia romaneasca trebuia sa revina in continuare agriculturii.Cu toate acestea,au acceptat ideea crearii unei industrii care sa prelucreze produsele agricole si materiile prime de care dispunea Romania.De exemplu, Legea minelor,din 1895,elaborata de fruntasul junimist P.P.Carp,va favoriza exploatarea petrolului in Romania.

  Conservatorii aveau o viziune idilica asupra vietii rurale,considerand ca taranii si mosierii se intelegeau foarte bine.Daca societatea era un organism armonios,dupa cum spuneau ei,insemna ca intre cele doua categorii nu puteau exista divergente,ci doar interese comune.Conservatorii respingeau ideea ca ar exista o problema agrara.De aceea,ei s-au impotrivit reformelor in acest domeniu.

  In intreaga perioada,curentele de gandire conservatoare vor domina viata culturala,in timp ce liberalii dominau viata politica.Ele vor temporiza dezvoltarea economica si sociala a Romaniei.Mentalitatea romaneasca va ramane atasata unor valori traditionale,legate de economia agrara si de viata rurala.Uneori, conservatorismul a intretinut o atmosfera ostila modernizarii Romaniei,care s-a prelungit in perioadele urmatoare si ale carei ecouri mai pot fi intalnite si azi.

  Liberalii au format cele mai multe guverne dintre anii 1866-1914,timp in care si-au aplicat programul politic.O perioada foarte activa a fost asa-numita “mare guvernare liberala”,dintre anii 1876-1888.

  Reforme in plan politic

  Liberalii considerau ca legea electorala cenzitara din 1866 nu acorda clasei mijlocii ponderea pe care aceasta o merita.De aceea,au propus un nou sistem electoral,care permitea o reprezentare mai buna a categoriilor largi,cu venituri modeste,inclusiv a taranilor.

  Este adevarat insa ca aceste categorii votau,de regula,cu candidatul guvernului(sau pur si simplu acesta se impunea,prin frauda),asa ca largirea numarului de alegatori,in conditiile concrete din Romania,nu insemna automat si un castig pentru democratie.Legea a fost criticata aspru de conservatori,care ii acuzau pe liberali ca reduc in acest fel reprezentarea claselor bogate si cultivate,singurele capabile sa conduca Romania.

  Deoarece opozitia conservatoare din Parlament era prea puternica,liberalii vor convoca noi alegeri,pe care le vor castiga cu o mare majoritate,folosind metodele obisnuite de influentare a rezultatelor acestora.In cele din urma,in 1884,guvernul condus de I.C.Bratianu va reusi sa obtina votarea proiectelor de modificare a Constitutiei si a legii electorale.

  Preocupari economice

  O alta preocupare centrala a liberalilor a fost crearea unor institutii moderne de credit.Bancile reprezentau motorul unei economii capitaliste,deoarece numai prin intermediul lor se puteau mobiliza capitalurile necesare pornirii oricarei afaceri productive,in industrie sau in agricultura.In 1880,liberalii infiinteaza Banca Nationala,institutie destinata sa sustina capitalul romanesc.Acesta a redus dobanda,incurajand astfel dezvoltarea economica a tarii.

  PNL s-a preocupat si de infiintarea Caselor de Credit Agricol,in vederea sprijinirii proprietarilor agricoli mici si mijlocii.Ele nu si-au indeplinit insa menirea,sustinandu-i doar pe proprietarii mijlocii,aceasta si pentru ca taranii din Romania erau inca prea saraci pentru a indrazni sa se gandeasca la un credit.In 1892, se infiinteaza “Creditul Agricol”,organizat numai de stat,in incercarea de a veni cu adevarat in sprijinul taranilor.

  Dezvoltarea unei industrii romanesti era blocata de politica vamala de liber-schimb,care favoriza,de exemplu,patrunderea in tara a produselor mai ieftine importate din Austro-Ungaria.De aceea,liberalii se vor pronunta pentru cresterea tarifelor vamale,care sa indeparteze produsele straine de pe piata romaneasca. In 1886,ei inaugurau o perioada de politica economica protectionista.

  Catre sfarsitul secolului se inmultesc incercarile de sprijinire a industriei autohtone,prin legi favorabile acesteia,in care erau prevazute scutiri de impozite si taxe vamale,concesiuni de terenuri,tarife vamale protectioniste.

  Urmarind sa intareasca mica proprietate agricola,guvernele liberale vor extinde legea rurala din 1864,prin care Cuza ii improprietarise pe fostii tarani clacasi pe micile loturi pe care le lucrau.In 1878,ei ii improprietaresc,din terenurile statului,pe cei care nu primisera pamant in 1864,ca si pe taranii care luptasera in razboi.

  Cu toate acestea,problema agrara era departe de a fi rezolvata.Loturile mici de pamant si lipsa de productivitate  din agricultura mentin in continuare in saracie majoritatea populatiei tarii.In vederea ameliorarii situatiei,guvernul liberal inaugureaza un sistem de vanzare catre tarani a pamantului aflat in proprietatea statului,de care beneficiau si invatatorii si preotii satesti.

  Grija liberalilor de a nu incalca in vreun fel principiul proprietatii a facut ca masurile liberale in aceasta privinta sa fie moderata.Dupa 1910,noua generatie liberala afirmata la conducerea partidului va pune in mod transant problema redistribuirii proprietatii agrare,idee aplicata dupa Primul Razboi Mondial.

  Ca doctrina politica,liberalismul prevede separarea puterilor in stat si respectare drepturilor si libertatilor cetatenesti.El are ca idee de baza limitarea puterilor statului,pentru ca acestea sa nu ingradeasca in vreun fel libertatile individuale.

  Suportul economic al liberalismului este reprezentat de economia capitalista,bazata pe initiativa privata,care a permis procedeul de industrializare din secolul al XIX-lea.In planul doctrinei economice, liberalismul afirma ca statul nu trebuie sa limiteze in nici un fel,prin interventiile sale,libera concurenta a intreprinzatorilor.

  Doctrina si organizare de partid

  Ideile liberale au stat la baza ideologiei pasoptiste si unioniste.O doctrina liberala bine alcatuita nu se constituie insa cu adevarat decat in ultimul sfert al secolului,cand diversele grupari liberale se vor reuni intr-un partid liberal.

  Partidul Liberal(numit ulterior Partidul National Liberal)se va contitui in 1875.Rolul principal in partid il aveau liberalii-radicali,condusi de Ion C.Bratianu si C.A.Rosetti.Dupa 1899,o data cu inglobarea in partid a gruparii “generosilor”,desprinsa din miscarea socialista,caracterul radical al acestuia se intareste.

  Liberalismul si politica nationala

  Nasterea liberalismului romanesc coincide cu formarea statului roman modern.Din aceasta cauza,liberalii romani au asezat in prim plan obiectivele de ordin national.Ei considerau ca independenta politica a tanarului stat trebuia dublata de una economica.De aceea,liberalii romani au promovat o politica protectionista,care incuraja industria autohtona si au limitat uneori patrunderea capitalurilor straine in economia romaneasca.

  Cu toate acestea ,liberalii nu erau impotriva capitalului strain.Ei doreau numai formarea si consolidarea unei piete nationale,construirea unei economii industriale proprii in Romania,astfel incat aceasta sa poata rezista cu succes concurentei tarilor dezvoltate din Europa.

  Politica “prin noi insine”

  Programul liberal avea in vedere mai multe obiective:extinderea drepturilor politice,prin consolidarea colegiului III electoral(cel al alegatorilor cu venituri reduse),prin intarirea atributiilor primarilor si extinderea libertatii presei;dezvoltarea institutiilor economice specifice economiei capitaliste,cu deosebire a institutiilor financiare;incurajarea industriei,vazuta ca o conditie esentiala a dezvoltarii Romaniei; consolidarea proprietatii private in toate domeniile;in agricultura,liberalii urmareau dezvoltarea micii proprietati taranesti;consolidarea pozitiei statului roman pe plan extern,liberalii fiind printre cei care s-au implicat in mod hotarator in obtinerea independentei,in proclamarea regatului si in sustinerea aliantei militare cu Austro-Ungaria.

  Elite liberale

  Fruntasii liberali proveneau fie din randurile vechii boierimi care se angajase in modernizarea politica a Romaniei,fie din cele ale proprietarilor funciari mici si mijlocii,angrenati in productia de cereale pentru export.Lor li s-au adaugat reprezentanti ai burgheziei si populatiei urbane,profesori,avocati,functionari, comercianti.

  Prima generatie de liberali(Ion C.Bratianu,Mihail Kogalniceanu,C.A.Rosetti)are meritul de a fi pus bazele statului roman modern,prin crearea principalelor institutii ale acestuia.A doua generatie,reprezentata de personalitati precum I.I.C.Bratianu,Ion G.Duca si altii,s-a afirmat in primele decenii ale secolului XX,prin actiunea sa mult mai hotarata in vederea consolidarii statului liberal si a democratizarii sale.Ei vor introduce votul universal si vor realiza reforma agrara.Tot sub guvernarea lor,Romania va intra in Primul Razboi Mondial si va realiza unirea cu Transilvania.

  Liberalismul a contribuit in mod hotarator la crearea Romaniei moderne.Dar intr-o tara legata inca in mod esential de economia agrara,el nu a putut sa se impuna intr-o maniera clara si sa schimbe radical structurile economice si sociale,dupa modelul Europei Occidentale.

 In a doua jumatate a secolului al XIX-lea s-au impus doua modele cu privire la dezvoltarea Romaniei:cel al europenistilor si cel al traditionalistilor.Disputa dintre ei se manifesta in intreaga Europa Sudica si Central Rasariteana,adica acolo unde o modernizare intarziata si dificila se afla in plina desfasurare.

  Europenisti si traditionalisti

  Primii se inspirau din experienta Europei Occidentale si propuneau un model de dezvoltare bazat pe industrializare si urbanizare.Ei adoptau cu entuziasm institutii si obiceiuri aparute in tarile avansate si preconizau modernizarea rapida a Romaniei.Societatea pe care doreau sa o construiasca trebuia sa se bazeze pe respectul libertatilor individuale,pe dialog si toleranta.

  Ca o forma de rezistenta la modelul european s-a constituit un curent de opinie care cerea mentinerea valorilor traditionale romanesti si a structurilor sociale bazate pe economia agrara.

  Prima reactie fata de modelul occidental a apartinut gruparii literare “Junimea”.Junimistii sustineau ca Principatele intrasera prea repede in lumea economica si cultura europeana.Desi criticau preluarea grabita si neselectiva a unor inovatii europene,ei nu erau totusi traditionalisti,deoarece vedeau viitorul Romaniei intr-o comuniune stransa cu Europa.

  La sfarsitul secolului vor lua amploare curentele agrariene,care ilustrau din plin ideile traditionaliste.Cel mai activ a fost samanatorismul.El se impotrivea capitalismului occidental si liberalismului,pe care le considera opuse felului de a fi a romanilor.Baza dezvoltarii Romaniei trebuia sa fie satul si valorile lui. Nicolae Iorga,principalul ideolog samanatorist,dorea o evolutie a tarii lenta si organica,adica in acord cu experienta istorica a romanilor,cu spiritul lor national,creat de-a lungul mai multor secole.

  Un alt curent agrarian a fost poporanismul.Constantin Stere,principalul sau teoretician,respingea ideea ca toate tarile trebuiau sa urmeze modelul occidental.El propunea ca dezvoltarea Romaniei sa se faca pe baza micilor gospodarii agricole.Spre deosebire de samanatoristii,poporanistii erau mai deschisi fata de ideea modernizarii.

  Reprezentantii miscarii socialiste sustineau ca Romania trebuie s se integreze evolutiei europene inspre industrializare si urbanizare.Ei respingeau insa modelul politic liberal,visand un stat condus de muncitori, in care sa nu mai existe diferente de avere.

  Reflectarea politica a dezbaterii ideologice

    Pe plan politic,argumentele teoretice ale europenistilor si traditionalistilor au fost adoptate de diferite partide.Ideile agrariene si traditionaliste erau aparate de conservatori,iar modelul occidental de liberali.Conservatorii se identificau mai ales cu interesele agrare,ale marilor mosieri.Liberalii,care aveau si ei in randurile lor numerosi mosieri,puneau totusi un accent mai mare pe categoriile urbane,pe clasa de mijloc industriala si comerciala,pe functionarii statului,interesati cu totii intr-o rapida dezvoltare capitalista a tarii.

  Muncitorii,putini la acea ora in Romania,aderau la miscarea socialista.Ei isi vor construi un partid propriu, dar acesta va avea o influenta politica nesemnificativa.

  Dezbaterea in jurul modelului de dezvoltare a fost deosevit de apriga.Ea nu s-a incheiat cu victoria vreuneia dintre cele doua tabere,iar solutiile adoptate de clasa politica au fost,de regula,rezultatul unui compromis.Entuziasmul europenistilor era contracarat de rezistenta la innoiri a numeroase medii sociale si intelectuale,iar progresul societatii romanesti va fi unul lent.Rezistenta la idee de schimbare,teama nejustificata ca industrializarea si urbanizarea vor distruge specificul national erau caracteristice oricarei societati preponderent agrare,intrata tarziu in procesul de modernizare.

   Forma de organizare sub care a luat nastere Romania moderna a fost cea monarhica.Desi Cuza a fost ales si nu apartinea unei familii domnitoare,Principatele Unite din 1859 erau o monarhie.

  Regimul politic sub domnia lui Cuza

  Din punct de vedere al regimului politic,in domnia lui se pot distinge doua etape:1859-1864,domnia constitutionala;1864-1866,domnia autoritara.Prima etapa se caracterizeaza prin instabilitate politica(20 de guverne in trei ani).Ea se datora divizarii fortelor politice si lipsei de experienta parlamentara.Puterea executiva era detinuta de Cuza impreuna cu Guvernul sau.Relatiile domnitorului cu Adunarea Legislativa erau insa tensionate,deoarece Cuza dorea introducerea unor reforme mai ample(agrara si electorala),dar si intarirea propriei autoritati.

  Conflictul se acutizeaza in 1864,cand legislativul,dominat de forte conservatoare,acorda vor de neincredere guvernului Kogalniceanu.Nemultumit,Cuza dizolva Adunarea Legislativa,ceea ce echivala cu o lovitura de stat.Se inaugura astfel domnia autoritara.

  Pentru a-si consolida pozitia,Cuza a promulgat un nou act constitutional si o noua lege electorala.Statutul Dezvoltator a subordonat legislativul domnitorului,deoarece ii garanta acestuia puteri cum ar fi:dreptul exclusiv de a initia legile si dreptul suprem de veto asupra proiectelor de lege adoptate de Adunare.

  Spre sfarsitul celor sapte ani de domnie,Cuza a ajuns sa provoace o nemultumire generala.Elementul care a starnit cele mai aspre critici a fost instituirea regimului autoritar,in 1864.Acesta a fost necesar pentru introducerea “de sus” a reformelor,dar din punctul de vedere al constructiei statului modern reprezenta un pas inapoi si risca sa puna in pericol stabilitatea politica a statului.

  Clasa politica a vremii a instituit acest pericol si,in ciuda unor divergente,a hotarat revenirea la un regim parlamentar si aducerea unui print strain ca garant al ordinii constitutionale.Cuza este fortat sa abdice in februarie 1866.Opozitia liberal conservatoare a preluat puterea si l-a adus ca principe pe Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

    Regimul politic sub domnia lui Carol I

  Constitutia din 1866 ii rezerva domnitorului o pozitie puternica in cadrul sistemului politic romanesc. Carol I(proclamat rege in 1881)era irevocabil(puterile lui erau ereditare si pe viata),iar persoana lui era inviolabila(nu ii putea fi adusa nici o atingere).In schimb,actele pe care le semne nu aveau nici o autoritate daca nu erau contrasemnate de un ministru.Astfel,Constitutia din 1866 introducea principiul constitutional britanic potrivit caruia seful statului “domneste,dar nu guverneaza”.

  Monarhul avea rolul de a asigura stabilitatea in intregul sistem constitutional,fiind deasupra partidelor si avand rolul de a mentine echilibrul celor trei puteri in stat.

  Inceputul domniei(1866-1871)s-a caracterizat prin instabilitate gurvernamentala si chiar unele miscari antidinastice.Dupa 1871,domnia lui Carol I si regimul monarhiei constitutionale se vor consolida definitiv. Viata politica intra treptat pe fagasul normalitatii.In aceasta perioada se formeaza si partidele politice, liberal si conservator,iar din 1895 se inaugureaza sistemul “rotativei guvernamentale”,adica al alterarii la guvernare a celor doua partide adverse.Partidele ajungeau sa se inteleaga,inainte de alegeri,pana si asupra numarului de parlamentari pe care urma sa ii “castige” opozitia.Acest sistem,acceptat de intreaga clasa politica,a contribuit la mentinerea stabilitatii politice,desi prin el erau incalcate prevederile Constitutiei.

    Dand dovada de mari calitati de conducator,regele a colaborat cu oamenii politici ai tarii, manifestandu-se ca un veritabil monarh constitutional.

  Regimul politic romanesc dintre anii 1859-1914 a fost unul tipic pentru Europa Central-Rasariteana. Liberalismul sau arata foarte bine pe hartie,dar el era puternic atenuat in practica politica,deoarece societatea romaneasca,preponderent rurala,nu era pregatita inca pentru o adevarata viata parlamentara.

  Atributiile sefului statului conform Constitutiei din 1866:

-numeste seful guvernului

-poate revoca ministrii

-poate dizolva Parlamentul

-are drept de veto absolut asupra legilor(dar Carol I nu l-a folosit niciodata)

-poate propune legi

-sentintele judecatoresti se dau in numele sau;are drept de gratiere.

   Revolutiile moderne au determinat importante modificari de regim politic.S-a nascut astfel statul liberal modern,bazat pe o constitutie care recunostea o serie de drepturi si libertati cetatenesti:dreptul la proprietate,egalitate in fata legii,libertatea presei,libertatea religioasa.Romania epocii moderne tindea spre un astfel de stat.

  Evolutia spre regimul constitutional

  Primele acte cu caracter constitutional au fost “Regulamentele Organice”,adoptate in 1831-1832, “Conventia de la Paris”,din 1858,si “Statutul Dezvoltator” din 1864.Ele nu au creat cadrul legal,european, pentru intemeierea institutiilor statului si au inlesnit totodata aplicarea in practica politica a unor principii moderne.

  Cu toate acestea,ele statuau un regim politic prea oligarhic si autoritar,si nu unul cu adevarat modern, adica reprezentativ si liberal.Un regim politic este definit de sistemul electoral si de raporturile dintre cele trei puteri de stat.In Romania,pana in 1866 numarul alegatorilor era redus,datorita votului cenzitar restrictiv si nu exista o reala separare a puterilor de stat.

  Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris,adoptat de Cuza in 1864,desi largea,teoretic,baza electorala, introducea un regim autoritar,in care executivul isi subordona legislativul.

  Constitutia din 1866

  Prima Constitutie liberala a fost adoptata la 1 iulie 1866.Aceasta era un document similar acelor constitutii din Europa vremii.Ea introducea in Romania regimul politic al monarhiei constitutionale,cu o distribuire echilibrata a puterilor statului:executiva,legislativa si judecatoreasca.Se instaura in acest fel un regim politic liberal,bazat pe separarea puterilor in stat si pe votul cenzitar.

  Constitutia din 1866 acorda un spatiu intins drepturilor si libertatilor cetatenesti.Presa se bucura de o mare libertate de exprimare,nefiind ingradita de cenzura sau de alte oprelisti.

  Legea electorala incorporata in Constitutia de la 1866 inpartea alegatorii in patru colegii pentru alegerea deputatilor si doua pentru alegerea senatorilor.Erau alegatori toti barbatii care aveau o instructie minima (patru clase)si care contribuiau cu o suma cat de mica la bugetul statului.Votul nu era insa egal,pentru ca alegatorii cu venituri mici trimiteau in Pralament un numar mult mai mic de reprezentanti decat cei cu venituri mari,care votau in primele doua colegii.Constitutia era inca departe de un sistem democratic,dar era potrivita pentru gradul de pregatire politica a societatii romanesti de atunci.

    Viata parlamentara

  O majoritate parlamentara omogena era insa greu de realizat in viata politica romaneasca,mai ales inainte de constituirea unor partide politice.De aceea,clasa politica a acceptat ca guvernul sa influenteze parlamentul.Practica politica a vremii nu a fost scutita de abuzuri si incalcari ale Constitutiei,indeosebi in ceea ce priveste alegerile,care erau castigate intotdeauna de guvernul care le organiza.

  Parlamentul Romaniei nu a fost insa o institutie subordonata executivului.Membrii Parlamentului se bucurau de o mare libertate de exprimare,iar in forul legislativ al tarii se derulau aprige confruntari de opinii.Nu au lipsit cazurile in care guvernele au trebuit sa demisioneze intrucat parlamentul le-a retras increderea acordata initial.

  Puterea judecatoreasca avea dreptul de a declara o lege ca fiind neconstitutionala.Totusi,instantele judecatoresti nu au contestat niciodata in mod serios deciziile politice.Ceea ce a impiedicat puterea judecatoreasca sa dobandeasca statutul de adevarata putere in stat a fost lipsa inamovibilitatii judecatorilor.Au fost frecvente cazurile in care judecatorii erau schimbati o data cu guvernele.

  Constitutia din 1866 a reprezentat un progres evident in raport cu actele constitutionale care i-au premers prin separarea clara a puterii legislative de cea executiva si printr-o larga reprezentativitate.In anii care vor urma,Costitutia va oferi cadrul pentru adoptarea unei vaste legislatii moderne.Practica politica desfasurata pe baza ei a consacrat principiile moderne de organizare a statului si a consfiintit drepturile si libertatile cetatenesti.Ea a permis formarea spiritului civic si crearea unui cadru democratic de exprimare a opiniilor politice pentru o buna parte din populatia tarii.

  Caracteristicile regimului politic parlamentar conform Constitutiei:

-Existenta unei institutii reprezentative(Parlamentul)

-Seful statului nu este responsabil din punct de vedere politic:el “domneste,dar nu guverneaza”

-Guvernul raspunde din punct de veder politic atat pentru propriile sale acte,cat si pentru cele ale sefului statului(are responsabilitate ministeriala)

-Guvernul trebuie sa obtina increderea Parlamentului,urmand sa demisioneze atunci cand o pierde.

  Trasaturile si atributiile Parlametului in 1866

-bicameral(Adunarea Deputatilor si Senat)

-ales prin vot cenzitar

-are initiativa legislativa

-adopta legile,pe care le supune sanctiunii sefului statului

-acorda sau retrage increderea sa guvernului

-are drept de autoconducere

-poate interpela(cere socoteala)membrii guvernului

-poate cere institutiilor judecatoresti deschiderea unor anchete.

 doua jumatate a secolului,statul international al Principatelor se modifica.Rusia continua sa vizeze zona balcanica,dar Anglia si Franta apreciau ca un stat roman puternic,la gurile Dunarii,va stavili aceasta tendinta.Din acest motiv,dupa ce au invins Rusia in razboiul Crimeei(1853-1856),cele doua puteri au favorizat Unirea Principatelor si au retrocedat Moldovei sudul Basarabiei,in 1856.

  Prin Tratatul de la Paris,din 1856,Principatele scapau de protectoratul rus,ramaneau in continuare sub suzeranitatea Portii,dar beneficiau de protectia colectiva a marilor puteri.Acest nou statut constituia un mare progres.Unirea,instaurarea monarhiei constitutionale in 1866 si recunoasterea ei de catre Turcia contribuie in mod decisiv la intarirea autonomiei statului roman.

  Independenta(1877-1878)
  La mijlocul secolului al XIX-lea,legaturile Principatelor Romane cu Poarta erau simbolice.Dependenta fata de Turcia se concretiza in obligativitatea de a plati un tribut anual si in interdictia de a stabili contacte diplomatice si economice cu alte state.Acest lucru reprezenta inca o piedica in calea modernizarii si a intaririi relatiilor cu tarile europene,motiv pentru care romanii vor solicita independenta.

  Reaparitia “problemei orientale”,o data cu rascoalele antiotomane din Balcani,a creat ocazia pe care o astepta Romania in vederea obtinerii independentei.Cand Rusia va p[orni un nou razboi impotriva turcilor, Romania i se va alatura.La 9 mai 1877,Parlamentul proclama independenta tarii,iar la 10 mai 1877 principele Carol I semna “Declaratia de Independenta” a Romaniei.

  Romania s-a angajat din plin in razboi si a contribuit,pe masura fortelor,la victoria Rusiei impotriva Imperiului Otoman.Romanii vor fi foarte mandrii de aceasta contributie militara,care a costat mii de victime,deoarece doreau sa arate ca si-au castigat independenta prin fortele proprii.

  Congresul de pace de la Berlin,din 1878,a recunoscut independenta Romaniei.Ea a fost conditionata de acordarea cetateniei noului stat si locuitorilor sai necrestini,in special evrei,care pana atunci nu beneficiau de acest drept.Congresul hotara revenirea in cadrul Rusiei a sudului Basarabiei,acordand Romaniei in schimb,Dobrogea.

  Dupa numeroase demersuri diplomatice si dupa satisfacerea conditiilor puse de puterile europene,acestea au recunoscut independenta de stat Romaniei.Pe plan intern,acest lucru a creat conditiile intaririi regimului politic si accelerarii modernizarii.Pe plan extern,Romania devenea o tara suverana,cu drepturi in relatiile internationale.

  Politica externa dupa 1878

  Ca un semn al prestigiului si al noului statut juridic international al statului roman,in anul 1881 Parlamentul adopta proiectul de lege care prevedea ca Romania sa ia titlul de Regat.Domnitorul ei,Carol I, primeste pentru sine si pentru mostenitorii sai titlul de Rege al Romaniei.

  O problema importanta care trebuia rezolvata era securitatea noului stat independent,care nu mai beneficia de garantia colectiva a marilor puteri.Relatiile ruso-romane se vor deteriora dupa 1877,in primul rand din cauza cedarii sudului Basarabiei.Avand nevoie de un aliat,Romania a semnat in 1883 o alianta cu caracter secret cu Austro-Ungaria si Germania,deoarece aceste puteri se impotriveau expansiunii Rusiei in Balcani. Alianta va sigura securitatea Romaniei in deceniile urmatoare.

  La inceputul secolului al XX-lea,conflictele din Balcani au dus la izbucnirea a doua noi razboaie in aceasta regiune.In 1913,Romania va interveni si ea in al Doilea Razboi Balcanic,impotriva Bulgariei,anexand regiunea din sudul Dobrogei,numita Cadrilater.

  In acesti ani,Romania se va indeparta tot mai mult de alianta ei cu Austro-Ungaria si Germania, apropiindu-se de Rusia,Franta si Anglia.Aceasta noua orientare a politicii externe ii va permite sa obtina in 1918,dupa Primul Razboi Mondial,teritoriile locuite de romani din Austro-Ungaria.